duminică, 8 noiembrie 2009

Povestea Claudiei

Claudia are 24 de ani si este studenta in ultimul an la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie Craiova. Visul ei este sa devina doctor pentru a-i putea ajuta pe cei aflati in suferinta. Are un suflet bun si cald si este iubita atat de colegi cat si de profesori, fiind unul dintre cei mai buni studenti din generatia ei. Nu ai cum s-o cunosti si sa nu o iubesti. In ochii ei albastri nu se regaseste decat bunatate, daruire si modestie.

Din luna februarie 2009, cand a fost diagnosticata cu o boala maligna a ganglionilor limfatici – un tip rar de limfom, ea ne-a dat tuturor o lectie de demintate. Claudia nu a lasat ca nenorocirea care i-a curmat destinul sa-i spulbere visele. A inceput lupta cu boala de una singura, tacit si fara sprijinul celor din jur nedorind sa isi impovareze colegii si prietenii. In aceasta perioada, desi a urmat o cura puternica de chimioterapie, nu a lipsit de la facultate si nu a trezit suspiciunea apropiatilor. Mai mult, atunci cand colegii ii admirau noua coafura, care de fapt era rezultatul tratamentului, ea gasea puterea sa zambeasca si sa le multumeasca. In sesiunea din vara a dat toate examenele si a avut numai note de 10.

Insa tratamentul puternic cumulat cu eforturile din sesiune au dus la aparitia unei insuficiente corticosuprarenaliene. Momentan este in desfasurare o reevaluare completa a starii ei, estimandu-se necesitatea unui transplant de maduva cu celule stem, tratament al carui cost este estimat la 100.000 de euro.

Acum viata ei depinde si de noi. Putem face ceva sa-i readucem zambetul pe buze si bucuria de a trai. In acest moment Claudia are nevoie de noi toti, cei care o cunosc si tin la ea, sau cei care nu o cunosc, dar vor sa faca un lucru nobil, oferindu-i posibilitatea sa-si urmeze vocatia de a fi mereu aproape de oameni, intelegandu-i si alinandu-le suferinta.

Mai multe puteţi afla pe http://www.claudia-chelan.eu/

duminică, 1 noiembrie 2009

Visuri ale copilăriei, spulberate de boală



Cartierul Dalas, din Vulcan, reprezintă o sursă inepuizabilă de cazuri sociale, care de care mai uluitoare. Parcă acolo s-a adunat toată durerea din lume. O familie din două are probleme financiare şi copii cu o stare de sănătate precară sau cu boli rare. Însă, oricât s-ar lupta pentru binele copiilor lor, lipsa banilor le încătuşează fiecare posibilitate de a face ceva.“Gândul de a-ţi şti copilul bolnav şi să vezi că nu poţi face nimic pentru el, în timp ce el aşteaptă totul de la tine ca părinte, este groaznic. Mă întreb cum de Dumnezeu pune la încercare nişte copii”, se întreabă, tristă, Elena Bălan, mama a trei copii, dintre care doi sunt bolnavi.

Copilărie răpită de psoriazis
Fetiţa cea mare, de nouă ani, Bianca, are psoriazis, o boală dermatovenerică, ce prezintă leziuni ale pielii care supurează din când în când, în cazul în care devine nervoasă.De ani întregi, Biancăi îi este ruşine să-şi arate palmele şi tălpile rănite, în faţa prietenilor, colegilor de şcoală, dar mai ales străinilor, simţindu-se marginalizată şi jenată de către ceilalţi.Acum este în clasa I, deşi trebuia să fie a III-a, dar nu a putut merge la şcoală, fiindcă până şi simpla ţinere a stiloului în mână îi provoca durere şi sângerări abundente.

Psoriazisul a încorsetat-o într-o lume numai a ei, unde îşi imaginează că este sănătoasă, că are palmele şi tălpile fine, că poate călca oricând fără să o doară.În lumea ei imaginară – o lume construită pe suferinţă şi pe sentimentul de scădere a stimei de sine, simţindu-se stigmatizată – nu trebuie să ia niciun medicament, nu trebuie să-şi aplice nicio cremă şi nu trebuie să poarte legate de mâini şi picioare pungi zile întregi în care lipseşte de la şcoală, pentru ca unguentul respectiv să-şi facă efectul.Boala a transformat un copil vesel, care ar trebui să se bucure din plin de fiecare clipă a copilăriei, într-unul trist, depresiv şi jenat.

De asta ne-am dat seama noi, când am rugat-o să ne arate palmele şi tălpile, pentru a-i face fotografii. A acceptat, cu lacrimi în ochi, de dragul mamei, care i-a explicat că aceste fotografii publicate ar putea să sensibilizeze nişte oameni cu suflet cald, care cunosc tratamente mai eficiente pentru o asemenea boală decât ceea ce foloseşte ea în prezent

.…căutăm “un cristal” pentru ochiul lui Claudiu…
Şi, de parcă nu era de ajuns, fratele ei, Claudiu, de şase ani, a orbit practic peste noapte la ochiul stâng în urmă cu numai câteva luni.Din păcate, dacă nu se intervine chirurgical într-un timp scurt, există pericolul ca ochii lui frumoşi, verzi, să nu mai vadă niciodată lumina zilei.Oare acest copilaş merită să rămână numai cu amintirile vagi ale culorilor, luminii, soarelui, florilor, jucăriilor, pe care a avut ocazia să le vadă până la şase ani?

“După cinci ani de zile, i-a dispărut dintr-o dată cristalinul. Am fost la medic şi nu se ştie ce are. Mi s-a spus că nu se ştie dacă el a fost orb tot timpul sau a orbit acum. Dar mi-au spus că ar trebui să merg la Timişoara pentru operaţie, să-i înlocuiască acel cristalin. Dacă nu o fac cât de repede, medicii mi-au spus că există pericolul să se transmită şi la celălalt ochi şi să rămână orb pentru tot restul vieţii. Nu ştiu cu ce am greşit de mi se întâmplă asta mie. Văd atâta suferinţă şi la Claudiu şi la Bianca şi nu ştiu cum să fac să fie bine. Nu am nicio putere, pentru că nu am bani. În lumea asta, dacă ai bani, poţi să faci orice. Eu nu mă plâng, nu am fost la primărie să cer ajutor pentru copii niciodată, pot să îi cresc şi singură şi pot duce povara. Dar nu vreau ca ei să sufere şi, mai târziu, să îmi reproşez, cum de fapt fac şi acum, că sunt neputincioasă din cauza lipsei banilor. Din 900 de lei trăim 5 persoane. De unde bani de tratamente, când nu îmi permit nici măcar o consultaţie?”, spune mama, cu lacrimi în ochi, privindu-şi copiii, care sunt lumina ochilor ei.

Acum, în preajma sărbătorilor, cei doi copii ne-au spus că şi-au scris deja scrisorile către Moş Nicolae şi Moş Crăciun, în care Bianca cere vindecarea rănilor produse de psoriazis, iar Claudiu îşi doreşte “un cristal” – cum spune el - să nu mai râdă copiii de el că are ochi de sticlă.Telefonul redacţiei îi aşteaptă pe cei cu suflet mare să-şi ofere ajutorul pentru aceşti copilaşi…
Noi ne luptăm să-i ajutăm.... Voi ne puteţi sprijini în demersul nostru?!

luni, 19 octombrie 2009

Să facem cunoştinţă:)







SARS România, pe lângă site-ul http://www.sars.ro/ , şi-a făcut blog, pentru a ţine publicul la curent cu cele mai noi activităţi desfăşurate. Vom posta date despre evenimentele pe care le vom organiza, despre campaniile pe care le vom promova - la care am dori să ne fiţi alături - şi, de ce nu?, despre ce înseamnă să faci parte din familia SARS.

Pentru cei care nu ne cunosc, cred că o mică descriere a activităţii noastre îi va lămuri. Astfel, ca specialităţi SAR, avem salvarea de la înălţime, din subteran, din apă, din medii toxice sau din medii cu temperaturi extreme. SARS poate interveni în situaţiile speciale, având în vedere că personalul nostru cuprinde cadre medicale specializate în prim ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă, persoane abilitate pentru a executa intervenţii la înălţime (alpinişti), atât în mediul urban cât şi în cel montan, subteran (speologi), scafandri, precum şi persoane care au absolvit şcoala de escaladă pe gheaţă din Chamonix (Franţa).


Ca dotare, avem două autoturisme de teren greu. Una dintre ele este maşina medicului, iar cealaltă este o ambulanţă dotată pentru intervenţiile de urgenţă şi resuscitare. Totodată, avem şi echipament de specialitate pentru a interveni în situaţiile sus enumerate.

Ataşez fotografii de la una dintre cele mai importante acţiuni ale noastre, Campionatul Mondial de Salvare Canină, care a avut loc la Craiova la începutul lunii iulie, unde SARS România a asigurat asistenţa medicală şi nu numai pe parcursul întregului eveniment.